OBOSITA


De...zambete fine-ngrosate
De...cuvinte dulci chiar diocheate
Care-ntr-o, soapta mi le tipai mereu,
Crezand, c-am sa le aud doar eu

Si, raman, fara s-aman
Pasul dragostei flamand,
Ce, se-neaca sa-mi arate
Cum? De ce? Mereu, Ea poate!

Sa, ma faca ce nu sunt
Cu oglinda fara cant,
De, ilustru ma zambeste
Tot cea fost, inca mai este.