Nu


Si ce sa-ti scriu pe-o foaie alba
Goala-n litere culoare,
Umbra ce-ti plimba pe afara
Mantia infioaratoare?



Nu!N-am s-o fac, stilou-mi sade
Uscat in seceta cerneala
Obosit de-atata slava
Ce, placea odinioara!

Cuget pierdut



Ma insel caut si intreb,
De am fost, de sunt, voi fi
Drag imbratisat de soare
Mazgalit pe cer in zi.

OBOSITA


De...zambete fine-ngrosate
De...cuvinte dulci chiar diocheate
Care-ntr-o, soapta mi le tipai mereu,
Crezand, c-am sa le aud doar eu

Si, raman, fara s-aman
Pasul dragostei flamand,
Ce, se-neaca sa-mi arate
Cum? De ce? Mereu, Ea poate!

Sa, ma faca ce nu sunt
Cu oglinda fara cant,
De, ilustru ma zambeste
Tot cea fost, inca mai este.

Muscatura dorului

Cu singur in surdina,

Intep...amintiri ce suspina,

Al unui trup de-o foaie tremurata

Pierdut.Ce inca mai cata...

Incoltit de colti de deznadejde

Strecurand lacrimi razlete

Omorate de dor, dar tot vii

Amintiri care-mi tipa sa vii!

Vazut te lasi din ce in ce mai mult,

Intr-un neant de mine nestiut

Fluierat, de suflul cu speranta

Ce aspreste fumuri de cutezanta.

Tu-mi esti

Tu-mi esti o oglinda rara,

Cu priviri de primavara

Ce-mi lucesti in gand mereu,

Cu sclipiri de vad...doar eu.

Ochii tai ca doua boabe,

Ce stau verzi in maini de doamne,

Scobitura stau sa-mi faca...

In sufletul meu, de fata.

Vocea, ce-ti curge din buze

Leganand cantari de muze,

Gusta si din vorba mea,

De uita, ce-i tacerea...

Nu-mi esti, Sfant...

Imi esti, ispita

Ce ma lasi indragostita

Fumegand inima fripta.

O pictura fara gura,

Imi esti in adancitura,

Ce, idilic o rosesti..

O iubire tu imi esti.